Cât ți-ar lua să faci următorul joc-fenomen? 24 de ore

Zilele trecute, Ubisoft România a organizat ediția a treia a The Ubisoft Game Jam, un hackathon de 24 de ore în care profesioniști și amatori ai programării și designului s-au întrecut pentru a face, de la zero, jocuri distractive, inovatoare și atrăgătoare.

Pe 14 noiembrie, la ora 10.00, etajul 34 al clădirii Sky Tower fremăta sub pașii agitați a celor multe zeci de tineri entuziasmați. Când am ajuns sus, Cristian Tănase, External Communications Manager în cadrul Ubisoft România, alegea tema concursului. Dintre cele cinci posibile (”Come with me if you want to live”, ”Winter is coming”, ”What I see is not real”, ”Me, myself and I”, ”Domino effect”), câștigătoare a fost ”Domino Effect”, iar după câteva secunde de aplauze, ”ura!” și ”aaaaaah…”, lumea s-a apucat de treabă

Pe toată suprafața circulară a etajului care oferă o vedere fascinantă asupra Bucureștiului răsună, cu entuziasm, idei și clinchete de tastatură. În următoarele 24 de ore, acele idei și clinchete se vor transforma în jocuri – unele mai rafinate decât altele, unele mai distractive decât altele.

Energizante, Oculus Rift și ochi crăpați

Ubisoft Game Jam a fost un eveniment împărțit în două categorii. A existat un ”track” intern – în cadrul căruia s-au înfruntat echipe formate din angajați ai companiei – și un ”track” extern – la care s-a putut înscrie oricine dorea. Au fost 23 de echipe de ”outsideri”, iar eu m-am numărat printre cei însărcinați cu jurizarea. Am petrecut ceva mai mult de 18 ore printre programatori și designeri, printre cutii goale de Red Bull, zornăit de coolere și ochi crăpați de lumina puternică a monitoarelor.

Cât timp capetele concurenților stăteau aplecate în display-uri și peste tastaturi, am avut ocazia de a testa cea mai nouă versiune de Oculus Rift, una foarte apropiată de versiunea care urmează să fie lansată pe piață în curând.

M-am mai jucat cu Oculus DK1 și DK2 (Development Kit), iterații care nu reușiseră nimic mai mult decât să-mi provoace amețeală și dureri de cap. După ce am testat HTC Vive, am rămas convins că Oculus nu are nicio șansă pe piață odată cu lansarea dispozitivului coreean, dar acum am cu totul altă părere.

Versiunea de Oculus testată de mine nu se diferențiază, din punct de vedere hardware, de DK2 cu foarte multe, însă software-ul foarte bine adaptat și jocurile optimizate au creat o experiență foarte bună. Am jucat EVE: Valkyrie și am explorat spațiul vast și am dat cu cănile de pământ în Job Simulator. Casca în sine este ușoară, comodă, iar căștile stereo glisează pe margine pentru o ajustare comodă deasupra urechilor. Nu se pune problema renunțării la cablurile care leagă casca de computer, ”pentru că nu există tehnologie de transfer wireless suficient de rapidă încât să ofere o experiență plăcută”, însă mi-au plăcut foarte mult controlerele. Se simt foarte bine în mână și butoanele au senzori capacitivi care, în jocuri, îți permit practic să îți vezi poziția mâinilor. Dacă ții degetele pe butoane, ai pumnii strânși, dacă ridici degetele, palmele virtuale sunt deschise.

Unul dintre managerii de proiect Ubisoft România mi-a explicat cât de mult contează ca jocurile să fie gândite special, optimizate, lucrate și pregătite pentru realitatea virtuală. Degeaba hardware-ul duce dacă software-ul îți dă amețeli.

Mi-a plăcut și interfața Oculus care îți permite să selectezi cu ușurință jocurile și chiar părea a produs finit, chiar dacă mi s-a pus că vor mai trebui făcute câteva retușuri. Cei de la Oculus au fost prezenți la Ubisoft Game Jam pentru a juriza competiția de jocuri VR desfășurată între angajații companiei de gaming.

Orele s-au scurs pe nesimțite și luminile s-au stins treptat. Pe alocuri răsuna muzică menită să mențină energia la un nivel cât mai ridicat, pe alocuri răsunau efecte speciale, create atunci și acolo pentru a completa grafica din jocuri. Când am decis să plec spre casă, în jurul orei 2.30, unii dintre concurenți se întindeau pe beanie-bags, pe podea, pe canapele.

”Mi-a dat o eroare și trebuie să verific totul de la capăt”

Am revenit la Game Jam duminică, în jurul orei 8.00. Am împărțit liftul cu unul dintre participanți. Avea ochii scurși în gură și râdea nervos. ”Mi-a dat o eroare și trebuie să verific totul de la capăt”, începuse el să spună, încercând să intre în niște detalii pe care oricum nu le-aș fi priceput. L-am întrebat rapid dacă termină în două ore și mi-a zis că nu știe sigur.

Sus, unii încă dormeau. Pe o masă, un controler Makey Makey fusese înfipt într-o felie de pizza și era principala metodă de control a unui joc creat de câțiva angajați Ubisoft. În scurt timp avea să înceapă jurizarea și lumea se grăbea să facă ultimele ajustări înainte de marele vot care avea să aducă un premiu de 2.000 de dolari și mai multe seturi de Samsung Galaxy S6 și Gear VR.

Am trecut, împreună cu cineva de la Ubisoft, pe la toți participanții de pe track-ul extern și am fost surprins de calitatea unor titluri. Doi tineri de aproximativ 20 de ani creaseră un joc numit ”Get Poland to Space”, bazat pe o serie de meme-uri de pe Internet. Altă echipă, formată din membri ceva mai experimentați și mai în vârstă, a reușit să facă un joc senzațional cu șobolani care alergau o felie de pizza.

Am văzut un joc FPS de realitate virtuală care combina grafica de Counter Strike cu cea de Minecraft și în care una dintre arme era un cap de cal care lansa rachete.

Voturile s-au împărțit cu dificultate dar, după câteva dezbateri, au fost anunțați câștigătorii. Pe track-ul extern, premiul cel mare, numit ”Game of The Jam”, l-au obținut băieții de la Clusterfunk cu jocul Trainpocalypse, un fel de Snake la multiplayer cu trenulețe și piese de domino.

”Cel mai greu a fost să ne luptăm cu oboseala”

Am stat de vorbă cu cei cinci membri ai echipei Clusterfunk după ce emoțiile, oboseala și entuziasmul s-au epuizat și am încercat să aflu cine sunt ei și ce planuri de viitor au cu jocul.

În primul rând, i-am rugat pe băieți să-mi scrie o scurtă prezentare. Echipa este formată din cinci tineri cu vârste între 22 și 31 de ani. Au toți experiență fie în programare, fie în design și au mai lucrat la proiecte de gaming.

Bogdan Tănăsoiu, 26 ani, absolvent Master Software Engineering la UBB Cluj-Napoca, game developer la Evozon Systems de 4 ani, programare și sunet în Clusterfunk.

Doru Buț, 31 ani, absolvent Master al Universității de Artă si Design Cluj-Napoca, 5 ani vechime în game development ca și artist 3D. ”În echipa Clusterfunk m-am ocupat cu tot ce ține de partea de 3D, crearea de asset-uri și level design cât și efecte vizuale”.

Raul Incze, 22 ani, masterand în Applied Computational Intelligence la UBB Cluj-Napoca. ”Lucrez de 2 ani ca game developer la Evozon. Pentru Clusterfunk m-am ocupat în general de programare”.

Flaviu Vescan, 24 ani, absolvent al Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației în cadrul Universității Tehnice Cluj-Napoca. ”Lucrez ca game developer de 2+ ani la Evozon Systems. Pentru Clusterfunk Team m-am ocupat de UI și coding oriunde era nevoie”.

Alexandru Munteanu, 26 ani, am studiat la Universitatea de Artă și Design în Cluj-Napoca, secția de grafică. ”Lucrez ca game developer de trei ani, iar în cadrul echipei Clusterfunk m-am ocupat de texturi și am contribuit la direcția vizuală a jocului.”

Toți cei cinci membri au mai participat la hackathoane pe gaming până acum, deci nu a fost primul lor rodeo. Totuși, 24 de ore de muncă nu sunt mai puțin obositoare, indiferent câtă experiență ai avea. ”Cel mai greu a fost să ne luptăm cu oboseala care-și făcea simțită prezența după 4 AM, când puterea de concentrare a devenit un lux si abilitatea noastră de a comunica coerent unul cu celălat a început ușor să dispară. Am putea spune că am lăsat dormitul pe seama drumului de întoarcere”, spun ei.

Jocul lor, Trainpocalypse, care poate fi jucat AICI, este inspirat de Tron și Snake. ”Ne-am gândit să extindem un concept existent (Tron, Snake) cu o mecanică potrivită. Cel mai probabil vizualizarea efectului de cădere a pieselor de domino ne-a dus cu gândul la Tron și Snake și nu invers, dar a fost o potrivire oportună”.

Colaborarea între membrii echipei a mers ca unsă, cei cinci mai colaborând și la alte proiecte pe parcursul timpului, iar ideile au început să curgă fluid, la fel și liniile de cod. ”Cum în cutia de jucării al unui copil se găsește de obicei un joc Domino, ne-am gândit că un context potrivit pentru ideea noastră ar fi chiar acesta: un loc de joacă, plin cu elemente ludice corespunzătoare: trenulețe, cuburi, fel și fel de alte minunății”, declară echipa.

Jocul poate fi jucat simultan de patru persoane, iar asta a fost, în opinia mea, o alegere inspirată. Trainpocalypse (titlu provizoriu) se poate juca până în patru persoane. ”Am ținut neapărat să croim o experiență pentru mai mult de doi jucători, întrucât prototipul se împletea foarte bine cu ideea unui ‘couch game’ – acel joc pe care-l joci când îți chemi prietenii la tine acasă și te aduni cu ei în fața TV-ului.” Experiența este una foarte distractivă și mă văd pierzând ore întregi încercând să-mi întrec prietenii la punctaj.

M-a atras mult simplitatea gameplay-ului, grafica colorată dar și senzația de dependență care ți-o dă. Unul dintre cele mai de succes startpuri din România, Mavenhut, a cucerit întreaga lume cu o versiune modificată de Solitaire, așa că de ce nu ar putea Clusterfunk să facă același lucru cu o versiune modificată, competitivă, de Snake/Tron?

Vom afla curând dacă așa vor sta lucrurile, având în vedere că echipa Clusterfunk va continua dezvoltarea. ”În ceea ce privește viitorul jocului, ne-am hotărât să ne continuăm lucrul și să-l ducem până la bun sfârșit. Ne-am propus să-l dezvoltăm în continuare pentru PC, probabil va urma la un moment dat un pitch pentru Steam Greenlight, dar abia am reluat discuția despre gameplay.”

Se pare că cele 24 de ore de muncă, stres, energizant și pizza au fost cu folos. Pe lângă premiile câștigate, băieții au reușit să creeze un produs care are potențialul de ajunge pe PC-urile a milioane de oameni din lume